Despre scris, flori de tei, mare, Bute si altele..

N-am mai scris pe blog demult..si aveam tiparite in minte cel putin doua posturi plus unul deja incropit intr-un word ascuns prin calculator despre florile de tei..insa nu am avut timp.. Cand nu mai am timp sa scriu inseamna ca m-am ingropat in rutina nemiloasa si am cazut victima stresului ori a grijilor de zi cu zi si am incetat sa mai acord timp si unei activitati pe placul sufletului meu. Ceva s-a dezechilibrat, tulburat si am pierdut starea aia necesara, cand iti usurezi sufletul cu un oftat, te deconectezi putin de tot ce te inconjoara si te afunzi in universul gandurilor dand frau liber cuvintelor pe pagina. Nu-l vad numai ca pe o eliberare ci-l consider oarecum si un mijloc de socializare in mica blogosfera. In fine, sa n-o mai lungesc cu teoria si ma apuc de scris, acum cand mi-am regasit dispozitia necesara si ceva timp liber.

Iunie a trecut destul de repede, a fost o luna cam ploioasa dar parfumul teilor infloriti a presarat-o cu magie si tresariri de inima vesnic indragostita. De ce spun asta? Pentru ca nu va imaginati ce efect intens de ‘madelina proustiana’ are parfumul florilor de tei asupra mea. Mi-e de ajuns doar o secunda sa-l simt pentru a ma transporta undeva in iuniile copilariei mele, cand ma cataram impreuna cu copii de-o seama in teii din vecinatatea blocului meu si dezgoleam saracii copaci de flori pentru a le pune apoi la uscat pe ziare intinse in toata casa. Reuseam sa strangem o rezerva impresionanta de materie prima pentru ceai de baut in iernile geroase. Seara obisnuiam sa adulmec de la fereastra mea mirosul de flori tei amestecat cu aer cald de vara si-mi ingaduiam sa visez cu ochii deschisi. Visam la marea iubire asemenea celei din filmul “Kate and Leopold”, cand nu stiu prin ce minune ea, business woman de secolul 21, complet resemnata cu ideea ‘toti barbatii sunt ticalosi, nu exista iubirea adevarata’, il intalneste pe gentlemanul fermecator si inteligent venit parca din alte timpuri sa o curteze si s-o ia de nevasta. Era atat de usor sa ma las purtata de dulcea mireasma..si sa ma transpun in pielea oricarui indragostit, gata sa infrunte orice piedica pusa in calea fericirii sau..s-o astepte oricat e nevoie..Si acum luna iunie si-a pastrat farmecul ei, mirasma ei magica, cu iz de copilarie insorita si mai nou..iubirea traita :D

Iulie a venit repede cu o aniversare si cu doua plimbari la mare, muuulta caldura si zile mai grele la serviciu. Dar vara este in toi si imi astept cu nerabdare concediul, vreo 10 zile in august cand vreau sa ma reintorc la malul marii, al Dunarii, al Oltului si orice alte ape de prin preajma. :))

A, tineam neaparat sa scriu despre meciul lui Bute, stiu ca e off topic, dar oricum o sa iasa un post struto-camila din dorinta mea de a recupera din gandurile si ideile nespuse. Am vazut meciul la mare, la o terasa in compania unor oameni dragi, intr-o atmosfera de distractie si relaxare. Nu-mi place boxul si nici nu prea am urmarit meciuri pana acum, insa acesta a trezit un sentiment bine ascuns indeva in subsolul inimii, prafuit si uitat demult.. Nu stiu de ce mi s-a zburlit parul pe maini cand a cantat Andra imnul national in direct, cand toti oamenii prezenti acolo au urlat de bucurie la knock out-ul adversarului, cand Bute a salutat cu lacrimi in ochi spectatorii dupa prima victorie la el acasa. Era momentul lui de glorie, un rege al boxului care nu stiu din ce motive a ales sa ne arate si noua ce inseamna talentul, ambitia, munca si victoria. In momentul ala i-am multumit in gand ca m-a facut sa simt cum ar trebui sa ma simt probabil la parada de 1 Decembrie, dar mai ales ca le-a aratat romanilor cum arata un model adevarat.

Sentimentul n-a durat mult insa, caci un model nu e de ajuns din pacate, nu poate acoperi realitatea plina de mizerii ci doar pali in fata unui munte de non valori promovate zi de zi la televizor, in ziare, pe internet..Ma mahneste in fiecare seara vocea lui Mircea Badea, ma raneste adevarul din vorbele lui insa il ascult in continuare, poate ne vom trezi intr-o zi din starea de piftie, de mamaliga cum zice el si vom avea curajul sa ne ridicam, sa luam atitudine, sa luptam...