Am citit de curand un articol de blog despre nostalgia ultimelor zile de vara. Sunt oameni care la fel ca si mine se simt aproape indurerati de trecerea verii si se intreapta catre toamna cu inima stransa. Pe de o parte, usor consolati cu gandul ca or sa mai fie veri poate si mai frumoase, pe de alta parte dezarmati in fata prapastiei temporale. Trebuie sa astepti inca o toamna,o iarna si o primavara pentru a te bucura iarasi de raze fierbinti, valuri inspumate, tei infloriti si nopti cu luna.
Inceputul de septembrie ma gaseste nostalgica, usor trista insa recunoscatoare pentru frumusetile vazute in drumurile noastre pline de soare (impresionantul traseu Transfagarasan si un Sibiu pitoresc) pentru toate momentele frumoase pe care le-am trait de-a lungul verii..bai de soare, scaldat in mare, iesiri la iarba verde, plimbari sub clar de luna...Vreau in continuare zile insorite si vad ca luna septembrie este surprinzator de blanda, inca avem parte de vreme frumoasa si copaci verzi. Trebuie sa recunosc ca toamna are si ea farmecul ei, imi plac culorile galbui-maronii ale frunzelor, lumina clara, sticloasa, vremea usor racoroasa care-ti da sentimentul unui inceput: inceput de scoala, de facultate, de proiecte, vise.. Astept toamna cu inima stransa, stiu sigur ca tranzitia va fi nemiloasa, voi simti venirea ei pana in maduva oaselor, ploile mohorate o sa-mi alunge buna dispozitie si cerul gri o sa-mi apese pe suflet ca un munte. Dar sa nu cad deja victima melancoliei, nu atata timp cat am in fata mea inca vreo doua saptamani de vara tarzie numai buna sa-mi satur ochii de soare puternir, cer albastru si iarba verde.
Sa ne bucuram asadar de zilele senine ale acestui septembrie indaratnic !
si suntem in noiembrie si e inca bine, iupiiii
RăspundețiȘtergere