Scriu pe fuga acest post pentru ca sunt la serviciu si am de rezolvat o groaza de lucruri inainte sa intru in concediu si sa plec catre tari frumoase. Pe cat de mare e dorinta de evadare din cotidian, rutina, pe atat de urata devine realitatea de azi. Parca niciodata n-am simtit ca plecarea mea dintr-un loc produce consecinte, deci sunt responsabila de ce las in urma. Brusc apar tot felul de piedici, misiuni urgente la serviciu, ba o raceala, ba un proiect de predat la facultate, un soi de razbunare a ruperii de rutina. Se vrea agitata, violenta, se agata cu disperare. Si asta nu face decat sa-ti doresti si mai mult sa evadezi si sa te poti bucura apoi de o adevarata schimbare: peisaje noi, oameni noi, locuri noi si de ce nu..ochi noi. Spun asta pentru ca mi-am amintit de un citat preferat despre adavarata evadare/calatorie : « Le vrai voyage ce n’est pas regarder de nouveaux paysages, c’est regarder avec de nouveaux yeux. »
Asa ca lasa-ma rutino, eu evadez oricum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu