Imi pare rau ca nu am mai scris pe blog, n-am abandonat scrisul, ci publicatul :D. Incurajata de o prietena si insufletita de suflul primavaratic, m-am hotarat sa reiau postarile pe blogul meu timid :D.
Mai toata lumea asteapta cu nerabdare venirea primaverii, a vremii frumoase, a soarelui. Si e normal, suntem fiinte solare prin excelenta. Insa iarna suferim cel mai rau, lipsa soarelui pentru cateva zile sau chiar saptamani aduce cu sine o realitate gri aproape nedigerabila, stearsa si nemiloasa. “Doamne, nu mai trece odata iarna!” ‘Abia astept sa vina primavara!’ ‘Ce dor imi e de vara, nu mai suport frigul!’. Asta auzeam in fiecare zi in jurul meu, oameni care se plangeau de peisajul dezolant, de nuantele gri si de starea indusa de hibernare. Se aciuiau resemnati prin locuri incalzite artificial, se imbuibau cu mancare si lichide calde, deveneau sedentari si visau la mari inspumate si cer albastru.
Asa am fost si eu, am asteptat soarele cu nerabdarea unui copil in pragul Craciunului, l-am dorit cu disperare pentru ca stiam voi renaste si eu putin odata cu venirea lui.
Vesnic ascutite (meteosensibilitatea bat-o vina), simturile mi-au fost aduse la viata in ajunul primaverii, cand am simtit ca-mi cresc radacini din talpi asemenea bulbilor amortiti din pamant. Vreo doua zile i-au trebuit corpului meu sa se adapteze la noua clima, insa durerea a meritat. :D
In sfarsit a venit primavara! Sa ne bucuram de ea, zic. :)
Mai toata lumea asteapta cu nerabdare venirea primaverii, a vremii frumoase, a soarelui. Si e normal, suntem fiinte solare prin excelenta. Insa iarna suferim cel mai rau, lipsa soarelui pentru cateva zile sau chiar saptamani aduce cu sine o realitate gri aproape nedigerabila, stearsa si nemiloasa. “Doamne, nu mai trece odata iarna!” ‘Abia astept sa vina primavara!’ ‘Ce dor imi e de vara, nu mai suport frigul!’. Asta auzeam in fiecare zi in jurul meu, oameni care se plangeau de peisajul dezolant, de nuantele gri si de starea indusa de hibernare. Se aciuiau resemnati prin locuri incalzite artificial, se imbuibau cu mancare si lichide calde, deveneau sedentari si visau la mari inspumate si cer albastru.
Asa am fost si eu, am asteptat soarele cu nerabdarea unui copil in pragul Craciunului, l-am dorit cu disperare pentru ca stiam voi renaste si eu putin odata cu venirea lui.
Vesnic ascutite (meteosensibilitatea bat-o vina), simturile mi-au fost aduse la viata in ajunul primaverii, cand am simtit ca-mi cresc radacini din talpi asemenea bulbilor amortiti din pamant. Vreo doua zile i-au trebuit corpului meu sa se adapteze la noua clima, insa durerea a meritat. :D
In sfarsit a venit primavara! Sa ne bucuram de ea, zic. :)
cu alaiul ei de flori
RăspundețiȘtergere