1 Decembrie

Nu stiu de ce dar 1 decembrie, ziua nationala a Romaniei, nu trezeste niciun simtamant patriot in mine si ma intreb daca a trezit vreodata si cumva, odata cu trecerea anilor s-a pierdut..Nu-mi fac procese de constiinta pe tema asta dar simt o oarecare necesitate sa gasesc o explicatie pentru lipsa mea de mandrie si exaltare legata de aceasta sarbatoare. Nu-mi vine nici sa urez La multi ani apropiatilor (nu am facut-o niciodata cred..), nici sa ma duc sa vad parada militara, nici sa fac vreo mancare speciala sau sa ies undeva sa sarbatoresc ziua noastra a romanilor, deci si a mea. Este o zi oarecare pe care totusi o apreciez mai mult pentru ca este o zi libera, o zi cand se dau filme mai bune la televizor, o zi cand pot dormi mai mult, o zi cand realizez ca a venit iarna…

In fiecare an de 1 decembrie vad si citesc fel de fel de ridicari in slavi a compatriotilor mei, cum suntem harnici noi romanii, cum stim sa petrecem, cum am reusit noi sa ducem numele tarii mai departe, povesti care mai de care despre romani de succes, ce sa mai..de 1 decembrie, suntem cei mai tari si trebuie sa fim mandri ca suntem romani..Mda.

Si nu stiu de ce dar fix de 1 decembrie imi aduc aminte de starea execrabila a invatamantului romanesc, de pensia jignitoare a tatalui meu, de frigul din apartament, de saracia si furturile din comuna Sarulesti, de palatele cu turnulete, de romii din Paris, de traficul din Bucuresti in zilele ploioase, de aurolacii de pe langa Podul Grozavesti, de noroiul de pe cizmele mele si multe multe altele…

Nu pot sa ma exaltez si sa ma simt mandra atata timp cat asta e realitatea de zi cu zi, nici macar de 1 Decembrie. Respect valoarea istorica a acestei zile, insa 1 Decembrie 2010 este departe de a fi pentru mine o zi in care sa sarbatoresc, sa simt bucurie si mandrie ca sunt romanca.