A venit toamna, alina-mi junghiul cu ceva,
cu ajutorul unui leac sau cu securea ta.
Ma tem ca n-am sa mai pot merge, uneori,
Ca o sa simt junghiuri pana-n subsuori
Ca o sa ma ascund pe un meleag strain
Unde-i numai cald si cer senin.
Si-atunci mă apropii de tine si te implor,
iau carjele si le arunc în ploaie
Taie-mi piciorul, altfel mor
Durerea ma indoaie.
Ca sa vezi in ce hal m-a adus meteosensibilitatea… :)))
Am vazut de curand noul film al lui Christofer Nolan, “Inception”, (ii zic titlul in engleza pentru ca nu-mi place cum a fost tradus in romana, Inceputul..) care mi-a placut foarte mult, un film captivant, SF desigur insa extrem de interesant. Lasand la o parte intriga filmului, o incursiune extrem de periculoasa in mintea si visele oamenilor pentru a le fura ideile sau mai rau pentru a planta o idee, felul de abordare si ilustrare a subconstientului uman si al puterii imaginatiei mi se pare fascinant. Stim cu totii cat de complexe sunt mecanismele mintii si de cata creativitate si imaginatie dam dovada in visele de noapte. E, la filmul asta, am simtit de parca regizorul ar fi vazut un vis de-al meu si a reusit sa-l expuna impecabil pe ecran in fata mea, intr-atat de reusite mi s-au parut tehnica si efectele speciale folosite. Ca intr-un vis, orice e posibil, nu te mai intrebi de ce personajele nu sunt atinse de niciun glont in schimbul continuu de impuscaturi, nici de trecerea rapida de la un cadru la altul sau de la un registru pur ilustrativ la unul intim, de subsol..
Mai rar sa evoci cu atata subtilitate lumea visului pe cat de fascinanta pe atat de incifrata. Pentru ca in vis ne apar si creaturi fantastice si personaje reale, apropiati, prieteni, si peisaje fantastice si locuri banale si zane si demoni..Sunt in capul nostru iar noi le dam viata in timp ce dormim, ne imaginam fericirea sau scoatem la iveala cele mai ascunse temeri, evadam sau revenim, construim sau daramam.
Concediul este minunat, ar trebui sa devina obligatoriu, ficare firma sa-si oblige angajatii sa-si ia concediu la 2 luni, macar cateva zile. Pentru ca simti ca rutina te copleseste si mintea se erodeaza si corpul ti-e obosit, iar concediul vine ca o gura de aer proaspat. O oaza de liniste necesara capusorului tau, niste ore bune de somn in plus pentru a-ti recapata fortele.
Desi in primele zile tanjeam sa mai google-uiesc cateceva sau sa-mi verific adresa de mail, ulterior am constatat ca nu-i chiar rau sa fii privat de Internet o bucata de timp. Am stat o saptamana fara net si nici ca se putea mai bine, asa da detasare, deconectare. Bun venit relaxare, regasire! Ochii mei n-au mai parcurs articole de pe bloguri sau news feed-uri pe facebook ci randurile unui roman, degetele mele nu am mai tastat mecanic ci au mangaiat iarba si animalele, scaunul confortabil de la birou a fost inlocuit si el cu bancuta de la poarta iar neoanele cu stele.
Si uite asa am simtit cum timpul se dilata si mintea se debaraseaza de toate gandurile urate, de griji, de stres, si devine usoara, usoara..aproape goala. Sa nu gandesti! Pur si simplu sa nu lasi ca vreun gand iscoditor sa ti se strecoare in capsor. Este un bun exercitiu si cred unul din lucrurile care iti fac viata mai usoara. Sa pui “pauza” pentru un timp, cateva minute, ore. Sa-ti aduci aminte de tine, in starea ta bruta, pentru ca ti-era dor sau te pierdusesi cumva.
