Marea te cheama la ea

Cred ca primele mele amintiri de copil sunt legate de mare. Ai mei m-au luat doar pe mine intr-o calatorie de o saptamana la Eforie Sud, fratele meu de doar un an-doi ramanand la bunici. Imaginile, culorile, senzatiile traite sunt clare si acum in mintea mea: holurile infricosatoare ale hotelului, asternuturile albe ale patului, diminetile luminoase, termosul cu ceai, apa albastra din piscina, delfinul negru gonflabil pe care m-am asezat tantos sa fac poza etc. E uimitor cate lucururi pot sa-mi aduc aminte si acum dupa 20 de ani. Probabil ca am fost atat de impresionata de mare, de ceea ce am vazut acolo incat amintirile s-au gravat pentru totdeauna in mintea mea.

Marea m-a atras dintotdeauna, cu apa ei albastra-verzuie, cu nisipul fin al plajelor, cu cochiliile rasunand inselator a valuri, cu briza ei blanda. De putine ori insa am si ajuns s-o revad.

Am avut sansa sa cresc intr-un oras imprejmuit de „ape”, Dunarea, Oltul si alte rauri mici, ele au fost cele care au stins in fiecare vara pofta de scaldat, de nisip incis, de soare. Am invatat sa iubesc apa involburata a fluviilor, mirosul dulce amarui, culoarea ei maronie-verzuie, insa gandul imi zbura mereu la valurile spumoase ale marii. Visam frecvent ca inot intr-o mare albastra sau ca survolez cu viteza unei pasari suprafata ei intinsa.

Mi-am propus sa nu-mi mai sting dorul de mare cu ape dulci, involburate si sa incerc sa ajung cat pot de des sa revad marea copilariei mele, s-o redescopar si sa-mi creez noi amintiri.

Jamie Cullum – All at sea

Twilight

Trebuie sa dedic un post unor carti, de fapt unui fenomen care, recunosc, m-a prins imediat, m-a atras prin amestecul reusit de dragoste, fantastic si actiune, ulterior m-a cucerit definitiv. Da, este vorba de Twilight. Sunt una din milioanele de fane ale acestei serii de carti cu vampiri, oameni si varcolaci, si inca sunt uimita cum de au reusit ele sa vorbeasca pe un grai inteles de oameni de prin toate colturile lumii. Si nu ma refer la limba, (cartile au fost traduse in zeci de limbi) ma refer la felul cum au raspuns cititorii, de toate varstele, ei au inteles si au fost cuceriti imediat de povestea lui Stephenie Meyer.
Simplitatea si incarcatura scrisului, amestecul de suspans si fictiune, combinatia reusita de credibil, contemporan cu fantastic, imposibil, feeric au alcatuit reteta succesului fabulos al acestor carti. Personajele principale sunt de departe cheia acestor carti, si cred ca inteleg de ce autoarea spune ca din momentul creionarii personajelor, totul a fost simplu, nu a facut decat sa le dea glas si sa asterne pe hartie povestea lor. Bineinteles ca fara talentul si imaginatia ei fascinanta ar fi ramas poate doar o poveste banala de dragoste intre un vampir si o muritoare. Filtrate prin mintea unei adolescente, poate prea matura si rationala, evenimentele sunt pline de suspans si emotie. Aceasta pustoaica, Bella, reuseste cu usurinta sa te transpuna in lumea ei, sa-ti redea atat de bine fiorii primei iubiri dar si suferinta si consecintele alegerilor pe care le face. Cartile au aspectul unui jurnal intim al unei straine, pe care esti dornic sa-l parcurgi cat mai repede ca sa afli ce i se va intampla si cum se termina. Ajungi s-o indragesti pe Bella si sa-ti doresti sa fie fericita.
As putea desigur sa ma intind mult la vorba, dar as scrie un post mult prea lung :D. O sa ma refer un pic si la ecranizarea cartilor. Fiind o fana a cartilor, ma incanta orice prilej de a vedea personajele aduse la viata. Mai mult sau mai putin fidele cartilor, filmele sunt destul de reusite, fiecare prezinta viziunea regizorului asupra cartii respective. Pana acum s-au ecranizat trei carti, iar eu am fazut doar doua filme. Azi voi merge sa-l vad pe al treilea. De-abia astept !
Reusite sau nu, filmele nu vor primi niciodata aprecierea pe care au avut-o cartile. Lectura celor aproape 2000 de pagini a fost o experienta frumoasa, care imi va ramane mereu draga.